how-can-i-change-my-life_11-1024x728

VIZIUNI ECO-CENTRICE: Marea Schimbare și misiunea Animas Valley Institute – de Bill Plotkin

Trebuie să trecem cu mult mai departe de orice transformare a culturii contemporane. Trebuie să ne întoarcem la imperativul genetic din care au răsărit inițial culturile umane și de care acestea nu pot fi nicicând separate fără a-și pierde integritatea și capacitatea de a supraviețui. Niciuna dintre culturile noastre care există astăzi nu poate să facă față acestei situații folosind doar propriile sale resurse. Trebuie să inventăm și să reinventăm o cultură umană durabilă, printr-o coborâre la resursele noastre pre-raționale, instinctive. Resursele noastre culturale și-au pierdut integritatea. Nu putem avea încredere în ele. Nu avem nevoie de transcendență, ci de “insendență,” nu de creier, ci de genă.

— Thomas Berry, Visul Pământului

La momentul actual, suntem, probabil, în miezul celei mai mari transformări care s-a produs vreodată pe Pământ. “Momentul” despre care vorbim este cel pe care îl numim secolul 21, o fărâmă de praf din cei 4 miliarde de ani de dezvoltare continuă și miraculoasă a planetei noastre. În acest interval scurt de 100 de ani, noi — specia umană — vom învăța să devenim un element care să susțină viața în cadrul comunității mari a Planetei… sau nu vom face acest lucru. În cazul în care eșuăm, umanitatea va fi redusă la un număr mic, ne vom fi pierdut oportunitatea (cel puțin de data asta) de a ne împlini destinul ca specie și vom fi determinat dispariția multor alte mii de specii, poate chiar milioane — fără a ține seama de cele care au pierit din cauza acțiunilor noastre, pe parcursul ultimilor 200 de ani.

Totuși, avem astăzi posibilitatea unei transformări fundamentale și radicale a culturii umane – posibilitatea de a trece de la un element suicidal, care distruge viața, la o formă de viață demnă de destinul nostru și de destinul planetei.

În această primăvară, ca parte a cercetării mele pentru cartea la care lucrez, am avut marele privilegiu de a petrece câte două zile cu doi dintre cei mai venerabili înțelepți ai timpului nostru, Thomas Berry (91 de ani, autor al lucrării Visul PământuluiMarea Lucrare; și Povestea Universului, ultima fiind scrisă împreună cu Brian Swimme) și Joanna Macy (77 de ani, autoare a lucrării Lumea ca sine, Lumea ca iubit; și Întoarcerea la viață, ultima fiind scrisă împreună cu Molly Young Brown). M-am întâlnit cu ei în privat, acasă la ei, în Greensboro, NC și, respectiv, în Berkeley, CA. Scopul meu era dublu: să aflu mai multe lucruri despre cum văd ei această transformare planetară și să înțeleg mai bine natura adevăratei vârste a treia, o etapă a vieții care este rareori atinsă în societatea contemporană, și totuși de care avem o nevoie acerbă în zilele noastre. Prin urmare, le-am adresat amândurora întrebări cu privire la experiența lor de vârstnici și la modul în care văd obligațiile speciale ale vârstei a treia în secolul 21. Acești doi profesori înzestrați au fost deosebit de generoși cu timpul și cu inimile lor. Mi-au spus multe povești de suflet, dintre care unele se vor regăsi în cartea mea. Prin cuvintele lor, dar și prin prezența lor luminoasă, m-au învățat multe despre natura vârstei a treia și despre modul în care trebuie să ne raportăm la viitor.

Thomas, istoric al culturilor de o viață, a făcut referire la eforturile de transformare care pot fi deja observate în cazul persoanelor imaginative, ecocentrice, care văd lumea ca pe Marea Lucrare a timpului nostru. Această transformare are loc în toate domeniile societății, inclusiv în tehnologie, arte, economie, educație, guvernare și religie. În afara interesului și acoperirii pe care o asigură mijloacele media standard, există grupuri, organizații și comunități nenumărate care creează nu doar infrastructura unei noi societăți, dar și un nou mod fundamental de existență a ființei umane. În cazul în care reușim, acest secol va fi cunoscut pe viitor ca fiind momentul în care Pământul a trecut de la epoca geologică a Cenozoicului (care are acum 65 de milioane de ani – acesta a început la momentul dispariției în masă care a pus capăt domniei dinozaurilor) la ceea ce Thomas numește Era Ecozoică.

Joanna, eco-filosof de marcă și cercetător al budismului, recunoaște la rândul său marea oportunitate pe care o au momentan umanitatea și Pământul. Aceasta face referire la acest timp revoluționar ca fiind cel al Marii schimbări, un timp în care avem misiunea de a trece de la ceea ce ea numește Societatea Dezvoltării Industriale la o Societate care susține Viața.

Secolul 21 se va dovedi oare a fi Marea Rezolvare sau Marea Schimbare? Vom reuși oare să îndeplinim Lucrarea cea mare? Ține doar de noi… de mine, de tine și de toți ceilalți, cei care suntem conștienți de provocarea și de oportunitatea extraordinară care se află în fața noastră.

Noua mea carte este o prezentare a modelului ecocentric-bazat pe suflet al dezvoltării umane, un model la care am lucrat vreo 20 de ani. Uneori mă gândesc la ea ca la un manual care te învață cum să atingi adevărata senectute – un parcurs care începe de la naștere. Întrebarea pe care o adresez este următoarea: Cum ar arăta etapele dezvoltării umane în cazul în care am crește, odată cu fiecare etapă, având natura și sufletul ca ghizi principali? Modelul este ecocentric în două sensuri. În primul rând, cele opt etape ale vieții sunt organizate sub forma unei roți cu 4 direcții (care se opune orarului linear familiar, specific occidental). Acțiunea va începe și va lua sfârșit în est, evoluând în sensul mișcării acelor de ceasornic/în sensul mișcării soarelui; etapele și caracteristicile acestora se bazează pe calitățile naturii pe care le regăsim în cele patru anotimpuri (est-primăvară, sud-vară, etc.) sau, în mod alternativ, în cele patru momente importante ale zilei (răsăritul soarelui, miezul zilei, apusul soarelui și miezul nopții).

În al doilea rând, sarcina psiho-spirituală specifică fiecărei etape are o dimensiune naturală și o dimensiune culturală. Spre exemplu, în copilăria de mijloc, sarcina legată de natură este aceea de a învăța farmecul lumii naturale, în timp ce sarcina care ține de cultură este aceea de a învăța practicile sociale, valorile, cunoștințele, istoria, mitologia și cosmologia familiei și a culturii. Nu veți fi surprinși să aflați că, în Societatea Dezvoltării Industriale (SDI), am minimizat secole întregi sau am ignorat complet sarcina legată de natură în fiecare etapă a dezvoltării umane. Această neglijare a creat un impediment în calea maturizării individuale, unul și mai mare decât pierderea specific modernă a riturilor de trecere de la o etapă la alta, și a creat situația în care asistăm astăzi: majoritatea ființelor umane de pe planetă sunt departe de natura lor profundă – de sufletele lor – dar și umanitatea ca întreg este departe de lumea naturală care ne-a făcut să evoluăm și ne-a susținut. Prea mulți dintre noi nu cunosc Pământul și nu-și cunosc sufletul la modul profund; prin urmare, ne autodistrugem și-i distrugem de asemenea pe cei cu care partajăm planeta.

Totuși, nu este prea târziu să ne schimbăm. Cartea aceasta ne arată cum să abordăm sarcina legată de natură în fiecare etapă a dezvoltării umane, dar și cum putem îndeplini sarcina legată de cultură mai bine decât o facem în SDI. Astfel, putem crește fără opreliști spre maturitate și senectute.

Oamenii care scriu despre și acționează în vederea Marii Schimbări ne arată care sunt modificările pe care trebuie să le facem în economie, guvernare și politică. Sunt de acord cu majoritatea spuselor lor. Dar, pentru mine, nevoia fundamentală este aceea a unei schimbări în conștiință, care poate fi dată doar de o maturizare a speciei umane. Pentru ca acest lucru să se întâmple, fiecare ființă umană trebuie să fie ajutată de societate pentru a se maturiza și a atinge vârsta adultă autentică și, eventual, vârsta a treia. Există trei motive pentru care afirm că aceasta este nevoia noastră cea mai mare în acest moment.

În primul rând, trebuie spus că trăim într-o lume a adolescenților. Resursele noastre culturale s-au degradat atât de mult de-a lungul secolelor, încât majoritatea oamenilor nu mai reușesc momentan să ajungă la vârsta adultă. O lume a adolescenților este nenaturală și dezechilibrată; aceasta dezvoltă în mod inevitabil patologii unice adolescenței, ceea ce duce la apariția unor societăți materialiste, competitive, violente, rasiste, sexiste și, în cele din urmă, autodestructive. Aceste calități nu sunt la originea naturii noastre umane.

În al doilea rând, semințele cele mai fertile ale renașterii culturale se găsesc în munca unică și creativă a adulților. Toți acești adulți sunt, prin definiție, adevărați artiști, vizionari și lideri, fie că trăiesc și muncesc liniștiți pe scene mici sau public, în lumina reflectoarelor. Într-o societate a adolescenților, toți adulții inițiați sunt, din nou prin definiție, agenți ai schimbării culturale. După cum scrie Thomas, “Trebuie să inventăm sau să reinventăm o cultură umană durabilă, prin revenirea la resursele noastre pre-raționale, instinctive.” O asemenea revenire este realizată prin călătoria subterană către suflet, care poate fi întreprinsă doar de oamenii care au trecut dincolo de adolescența timpurie în care s-a împotmolit societatea noastră. Munca cea mai creativă, care inspiră cel mai mult astăzi este făcută de acești oameni. Acum este momentul de a crea forme culturale care să permită tuturor să se maturizeze în felul propriu.

În al treilea rând, pentru a reuși, Marea Schimbare trebuie să fie supravegheată de tutela înțeleaptă a vârstnicilor veritabili, precum Thomas și Joanna și zeci de mii ca ei. Întreaga aventură umană trebuie să fie ghidată nu de grupuri de politicieni și de corporatiști adolescenți, ci de adevărate Consilii ale Vârstnicilor.

Atunci când lucram la carte, petrecând timp cu Thomas și Joanna și parcurgând lucrările acestora, dar și conversând cu alți ghizi ai Animei (în special cu Geneen Marie Haugen) și coordonând programe în ultimii ani, natura misiunii AVI a devenit deosebit de importantă pentru mine. Când am descoperit AVI, în 1981, misiunea acestuia era aceea de a crea coconi ai transformării, în primul rând printr-o formă occidentală contemporană a căutării vizionare pan-umane. Apoi, la sfârșitul anilor 80, am început să creez o mulțime de programe diferite de formare a sufletului, inclusiv o secțiune de formare a ghizilor, toate având același scop, și anume transformarea personală, care își are originea în suflet. La mijlocul anilor 90, atunci când modelul centrat pe suflet/ecocentric al dezvoltării umane creat de mine a prins o formă mai concretă, am putut să definesc mai precis misiunea noastră, care este aceea de a ajuta oamenii să facă trecerea de la adolescența timpurie (etapa 3) la etapa Călătorului (etapa 4, care este implicită, dar care face obiectul primei mele cărți, Formarea sufletului), apoi să treacă la Inițierea Sufletului, ajungând la vârsta adultă autentică (etapa 5). “Formarea sufletului” este, pur și simplu, conceptul pe care l-am asociat unei serii de practici pe care le găsim în tradițiile bazate pe natură din lumea întreagă și în psihologia occidentală profundă, aceasta înlesnind dezvoltarea de la etapa 3 la etapa 5.

Mai recent, cadrul a fost lărgit, astfel încât pot spune acum că misiunea AVI este aceea de a forma lideri-artiști inițiați în tainele sufletului, care își găsesc resursele în natură și care vor contribui la realizarea Marii Lucrări, a Marii Schimbări a acestui secol. Acest lucru nu înseamnă o schimbare a misiunii. Acești lideri-artiști sunt oamenii care au crescut cu adevărat, fiind ajutați să treacă de la etapa 3 la etapa 5. Este vorba doar de o reîncadrare a misiunii AVI în contextul Marii Lucrări a acestui veac, de care depinde acum în întregime viitorul umanității și al Pământului.

Speranța mea este aceea că vă veți alătura conștient, folosindu-vă întreaga imaginație, acestui demers, acestei lucrări, acestui moment de transformare care va avea durata unui veac.

Articol scris de Bill Plotkin în iunie 2016, tradus din engleză. Versiunea originală se găsește la acest link: http://animas.org/about-us/our-founder/

great_turning_plan

Adauga un comentariu