old-tree

VIZIUNI ECO-CENTRICE: Dezvoltarea oprită – de Bill Plotkin

DE-A LUNGUL ULTIMILOR 200 de ani, am pus la pământ toate sistemele majore de viață ale planetei noastre. Rezultatul crizelor ecologice sunt economiile în cădere, conflictele etnice și de clasă și războiul mondial. Dar, în strânsă legătură și la originea tuturor acestor catastrofe sociale și de mediu este eșecul epidemic ale dezvoltării umane individuale. Adevărata vârstă adultă sau maturitatea psihologică a devenit o realizare mai rară în societățile occidentale și occidentalizate, în timp ce adevărata senectute este cvasi-inexistentă.

Marcate profund de dezvoltarea personală oprită și, poate, inseparabile de aceasta, viețile noastre de zi cu zi s-au îndepărtat major de intimitatea originală a speciei noastre cu lumea naturală și de firile noastre individuale unice, de sufletele noastre.

Dar, dacă știm unde să ne uităm, putem descoperi oportunități majore în germene în aceste crize. Peste tot în lume, suntem martori la un răspuns uman colectiv la o nevoie urgentă: o reînnoire creativă imensă, care să atingă toate dimensiunile activității umane pe Pământ – de la cea ecologică, politică și economică la cea educativă și spirituală.

Cred că maturizarea umană este cheia noastră esențială pentru a crea un parteneriat viabil om-Pământ. O societate umană mai matură are nevoie de indivizi mai maturi. Iar Natura (inclusiv natura noastră profundă, sufletul) ne-a furnizat mereu cel mai bun model pentru maturizarea umană.

Întorcându-ne spre Natură și suflet ca spre niște ghizi înțelepți și de încredere, putem crește copiii, susține adolescenții și ne putem maturiza într-un fel care să ne permită să creștem ca întreg și să creăm o cultură umană durabilă. Putem progresa de la societățile actuale egocentrice (materialiste, antropocentrice, bazate pe competiție, înclinate spre violență și nesustenabile) la societăți orientate către suflet (imaginative, ecocentrice, bazate pe cooperare, drepte, empatice și durabile).

Una dintre premisele lucrării intitulate Natura și sufletul uman este aceea conform căreia fiecare ființă umană are o relație mistică și unică cu lumea sălbatică, iar descoperirea conștientă și cultivarea acestei relații este secretul adevăratei vârste adulte. În societatea contemporană, ne gândim la maturitate doar în termeni de muncă asiduă și de responsabilități practice. Cât despre mine, eu cred că vârsta adultă este înrădăcinată în experiența transpersonală – într-o afiliere mistică cu Natura, resimțită ca o chemare sacră, unică – care este încarnată de munca făcută cu suflet și de responsabilitățile mature. Această afiliere mistică este miezul însuși al maturității, iar acest aspect a fost îndeosebi trecut cu vederea de societatea standard contemporană sau, în cel mai bun caz, acesta a fost suprimat sau expediat.

Deși a fost percepută de anumite persoane ca fiind una radicală, această premisă nu este deloc una originală. Civilizația occidentală a îngropat majoritatea urmelor izvoarelor mistice ale maturității; și totuși, această cunoaștere s-a aflat la originea oricărei tradiții indigene cunoscute nouă, inclusiv a celor din care s-au născut societățile noastre actuale.

Maturizarea omului este esențială pentru transformarea societală, deoarece semințele cele mai fertile ale renașterii culturale își au originea în munca unică, creativă a adulților autentici. Toți acești adulți sunt adevărați artizani, vizionari și lideri, fie că trăiesc și lucrează în liniște, pe scene mici, cum ar fi în familie, în ferme sau în săli de clasă, fie în lumina reflectoarelor, pe scene mari. Aceștia sunt reprezentanții cei mai de încredere ai schimbării culturale. Natura și sufletul uman ne oferă o serie de linii directoare pentru a restaura și a rafina procesul maturizării umane în fiecare din cele opt etape ale ciclului vieții, astfel încât cât mai mulți oameni să devină adulți veritabili ai secolului 21, agenți maturi de transformare a culturii.

Procesul prin care devenim pe deplin umani – dezvoltându-ne așa cum ar fi făcut-o Natura și sufletul – implică o modificare radicală a perspectivei și a valorilor. Trebuie să re-concepem fiecare etapă a vieții umane, inclusiv sarcinile psiho-spirituale ale fiecărei etape în parte. În special, trebuie să învățăm cum să creștem copiii în armonie cu Natura, protejând inocența primei copilării și dând un alt sens copilăriei de mijloc, ca un timp al uimirii și al jocului liber în lumea naturală (pe lângă un timp al învățării metodelor culturale). Trebuie să ajutăm adolescenții să fie autentici, să aibă o imaginație nebună, în limitele posibilului. Trebuie să cultivăm susținerea societală deplină acordată tinerilor și adulților din vârsta a doua, pentru a explora și pentru a se lăsa transformați de misterele Naturii și ale psihicului – astfel încât să poată deveni artizani ai schimbării culturale și, în cele din urmă, să poată ajunge la o vârstă a treia a înțelepciunii depline. Trebuie să acordăm aceste oportunități tuturor oamenilor, din toate clasele socio-economice, din toate societățile.

În orice caz, în opera noastră numită ‘Societatea Dezvoltării Industriale’ am minimizat, am suprimat sau am ignorat în totalitate, secole de-a rândul, ‘Misiunea orientată spre natură’ în primele trei etape ale dezvoltării umane: din pruncie și până la adolescența timpurie. Acest lucru face ca adolescența să fie atât de nesincronizată cu Natura, încât majoritatea oamenilor nu reușesc să ajungă mai târziu la maturitate.

Creșterea personală oprită este în beneficiul ‘dezvoltării’ industriale. Prin suprimarea dimensiunii Naturii din dezvoltarea umană (prin intermediul sistemelor educaționale, al valorilor sociale, al publicității, al vocațiilor și hobby-urilor care pun Natura pe locul al doilea, al felului în care arată orașul și suburbia, al practicilor medicale și psihologice denaturate și al altor mijloace), Societatea Dezvoltării Industriale creează cetățeni imaturi, incapabili să-și imagineze o viață dincolo de consumerism și de joburile care îngrădesc sufletul.

Această neglijare a naturii noastre umane a dus la tragedia ai cărei martori suntem astăzi: majoritatea oamenilor s-au îndepărtat de individualitatea lor vitală – de sufletele lor – iar umanitatea în întregime este departe de lumea naturală care ne-a ajutat să evoluăm și ne-a susținut. Sufletul a fost retrogradat la o fantezie spirituală de tipul New Age sau la un câștig al misionarilor, iar Natura a fost tratată, în cel mai bun caz, ca o carte poștală sau un clișeu din vacanță sau, cel mai adesea, ca un magazin de vechituri sau ca un maldăr de gunoi. Prea mulți dintre noi nu au o relație intimă cu lumea naturală și cu propriul suflet; prin urmare, aducem prejudicii nemăsurate amândurora.

Totuși, nu este prea târziu pentru o schimbare. Natura și sufletul uman ne arată cum să abordăm misiunea orientată spre Natură în fiecare etapă a dezvoltării umane și care este modul în care putem îmbrățișa misiunea culturală mult mai în detaliu și mai productiv decât o facem acum. Devotându-ne ambelor misiuni, putem crește fără opreliști până la vârsta adultă și, în cele din urmă, putem atinge vârsta senectuții, dând naștere societăților care susțin viața, demne de secolul 21.

Cartea Natura și sufletul uman: Cum să cultivăm întregul și comunitatea într-o lume fragmentată este publicată de New World Library.

 

Adauga un comentariu